Sunt Gabi Antohi si am un numar de ani; alege tu un numar intre zero si… Da. Am crescut in Brasov, mai tarziu am perindat prin lume -indeosebi o parte a carei nume care se termina cu “de Nord” (nu, Polul de Nord nu este corect), dupa care m-am intors in Brasov. Sunt din nou acasa, un loc unde, in afara de faptul ca vorbesc foarte bine limba, nu prea ma regasesc. Motivele pentru care m-am intors nu le vom discuta acum, dar le vom trece la capitolul “experienta de viata” si nu, n-am omorat pe nimeni si a trebuit sa fug. Apropos de asta, de cand m-am intors am devenit mai impulsiv; poate din cauza ca ma deranjeaza ridicolul, lipsa de bun simt, necinstea, manelismul si prostia, sau poate ca asa am fost dintotdeauna si n-am stiut pana acum. Imi place umorul, incerc sa-i amuz pe cei din jurul meu; rad la o gluma buna, chiar daca este facuta pe seama mea. Imi place muzica, imi place teatrul, imi place filmul, imi plac cainii, imi place sa construiesc, dar cel mai mult imi plac oamenii. Mi-e drag sa vorbesc cu ei, sa-i ascult, sa-i simt dincolo de vorbe, sa-i inteleg si sa-i sfatuiesc. Am fost adoptat intr-un cerc de prieteni care ma respecta (cred) si care rad cu pofta la glumele mele (nu toate), ceea ce ma face sa ma simt protector cu privire la ei si ajuta la optimismul pe care in general il posed. Cam atat pentru moment si…. aaaa, in viitor voi porni o REVOLUTIE. Da.
am aruncat o grenada
Eram in armata. Imi facusem un jurnal in care scriam aproape in fiecare zi. Pe masura, insa, ce timpul trecea si conflictele interioare sau exterioare se imputinau, scriam tot mai putin. Intr-una din zile am scris: “azi am aruncat o grenada”. Era, este adevarat, imi aduc aminte de intamplare: eram intr-un sistem de transee, am mers pana la locul aruncarii, mi s-a dat o grenada, m-am uitat bine la ea (stiam ca avea sa fie o relatie de scurta durata), am prins-o in mana dreapta cu emotie, am tras cuiul afara cu stanga, am numarat pana la trei (1 1000, 2 2000, 3 3000), dupa care am aruncat-o in mlastina din fata. Asteptam un “boooom” mare, scurt cutremur de pamant urmat de suieratul schijelor incinse calatorind rapid prin aer. Tot ce-am primit a fost “BLLLP”. M-am ridicat in picioare neincrezator, uitandu-ma spre mlastina… Subofiterul care imi inmanase grenada: “Haide ma, urmatoruuu’…”
Azi am aruncat o grenada: asta e primul meu blog. Sa vedem cat de departe vor merge schijele de data asta.
