Safety comes first

Foarte bine, spune Betty, facem un experiment de data asta: il lasam in pat si o sa vezi  ca nu o sa mearga singur la culcusul lui.

Am fost de acord; stiam ca Dexter (cainele nostru) nu avea sa poata dormi in pat cu noi prea mult timp. L-ar fi deranjat faptul ca ne miscam tot timpul in somn, sau s-ar fi incalzit si, eventual, ar fi mers singur la locul lui.

Deocamdata micutul si-a pus capul pe bratul meu si a adormit imediat pufaind. “Este posibil sa ma fi inselat?”, mi-a trecut prin minte si cu gandul la asta… am atipit. L-am simtit pe Dexter putin mai tarziu ca se tot foia incercand sa-si gaseasca un loc confortabil. Nu si l-a gasit, asa ca a sarit din pat. Ce bine e sa ai dreptate!

Dintr-o data am auzit ceva zgomot afara in curte, chiar in fata geamurilor. Am mers usor la geam, am tras usor de perdea ca sa vad mai bine: un individ era la noi in curte. Nu am panicat, nu am facut zgomot, mi-am luat ceva de incaltat in picioare, o lanterna in mana, si am iesit usor afara. Am indreptat lanterna spre el si am aprins-o brusc, dupa care l-am intrebat ce facea acolo. Era un baiat de vreo douazeci de ani. Si-a cerut scuze si mi-a explicat intr-o engleza greoaie ca el cauta doar un loc unde sa poata dormi pentru restul noptii.

“Bine, dar asta este o proprietate particulara”, i-am explicat eu si am continuat in minte: am inauntru o sotie, o soacra venita in vizita si un caine pe care trebuie sa-i protejez. Da, este genul de caine care cere protectie in loc sa ofere, el nici macar n-a latrat. Mi-am exprimat din nou gandurile cu voce si i-am spus intrusului ca-i inteleg situatia, dar nu ma simt confortabil sa stiu ca este acolo, asa ca trebuia sa-si ridice lucrurile si sa plece. Nu a ripostat, ba chiar a fost politicos, si-a cerut scuze din nou; a ridicat si a plecat, dupa cum i-am spus. Bun.

Am repetat in minte ce i-am spus, dar parca vorbele se intorceau acum impotriva mea. Nu ma simt confortabil? De ce? Dorm intr-un pat mare acoperit de cearceafuri din bumbac egiptean, cu capul pe o perna facuta din nu stiu ce material de la NASA,  langa draga mea sotie. Pentru ce ma simt inconfortabil? Pentru ca acest individ vrea sa doarma pe o placa de ciment in curte? Pentru ca el nu are o perna pe care sa-si puna capul? Oare el ce-a avut la cina?

Brusc, m-am simtit ridicol; am alungat un om care vroia sa doarma afara pe jos pentru ca nu dispunea de un pat cu saltea si o perna. A intrat la noi in curte doar pentru ca el nu se simtea confortabil sa doarma afara in strada si in strada era exact unde l-am trimis. Ar fi avut nevoie mai mare de un izopren si o patura, ori poate niste paine cu….

Am iesit din nou afara, afara din curte, in strada; nu l-am vazut nicaieri, era dus asa cum i-am cerut, probabil in cautarea unui alt loc unde sa poata dormi peste noapte.

M-am intors in pat; cearceafurile sunt fine si perna e moale. Betty doarme linistita. Nu ar trebui sa existe nici un motiv pentru care sa nu ma simt confortabil, si totusi…

Published in: on July 31, 2010 at 1:21 am  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: http://gabiantohi.wordpress.com/2010/07/31/safety-comes-first/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLeave a comment

  1. Teoretic, ne intemeiem familii din altruism, pentru ca vrem sa oferim ce avem, sa impartim.
    Uneori insa, am senzatia ca folosim familia ca un fel de “corban”, o masca pentru egoism: “nu pot sa-ti dau tie, cersetorule, bucata asta de paine pentru ca am copii acasa, am nevasta, familie de intretinut”.

    Pe de o parte, e normal sa iti hranesti copiii tai si sa ii dai afara pe cei care au ajuns accidental la tine in curte, in orasul vecin sau undeva pe planeta.
    Pe de alta parte, crestinismul nostru mi se pare cinic. Datoria mea e in primul rand fata de nevasta chiar daca asta inseamna sa-i cumpar pantofi care sa se asorteze cu poseta, ce treaba am eu cu copiii din Africa?

    Parerea mea e ca nu poti avea pace launtrica in lumea asta, doar ignoranta sau indiferenta. Ori nu stii de nefericitul din curte ori nu-ti pasa de el. Altfel vei fi mereu rupt intre familie si nevoia celui sarac care nu are ce manca.

    Am o singura bucata de paine care poate salva viata nevestei sau a unui nefericit necunoscut. Datoria imi spune sa o dau nevestei si sa-l las pe cersetor sa moara in chinuri. Ce pot face altceva?
    Si totusi, ce crestinism cinic!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.